13 februarie 2010

I love you , mommy! But i don't like you all the time..

             Imi plac oamenii sinceri , care au curajul sa spuna ce au de spus, dar sa o spuna fara sa jigneasca si, mai ales, cei care stiu cand sa nu spuna nimic. Este o adevarata arta sa stii sa dai viata unei idei care te framanta, sa scrii ceva care sa impresioneze si in care sa se regaseasca si cel care citeste. Eu, cand scriu, nu ma gandesc la ce finalitate vreau sa aiba. Scriu ce simt pe moment. Marii scriitori , pe textele carora facem obligati de domnii profesori comentarii, pe baza carora incercam  sa interpretam substraturi, sentimente, mesaje.. oare chiar au avut vreo intentie "ascunsa" cand au fost scrise operele lor?
           Proful meu de romana afirma cu ceva timp in urma ca marii scriitori dispun de un geniu de care nici ei (poate) nu sunt constienti. Dar eu ma intreb: suntem noi constienti? Noi, niste pusti- majoritar minori?
            Revenind la ceea ce intentionam sa spun e ca intotdeauna am vrut sa-mi scriu si eu viata.Cred ca cea mai mare parte ar fi dedicata mamei mele. Toti v-ati dori sa aveti o mama ca ea. Pana si prietenele mele imi spun asta uneori. Ea e ca o prietena pt mine. Oricine are defecte, dar cand acestea nu domina calitatile - atunci, atunci ai gasit pe cineva extraordinar !

Un comentariu:

Oaie spunea...

citezi din lisman, cherie?


sau din ex-proful tau?

on a second thought, chestia aia suna destul de lisman-ish. mi se pare cu adevarat intelept tipul.